____________________
Acum pe blog: 
Imi placea sa iti povestesc si sa te ascult…tin minte ca mereu stiai ce sa spui sau ce sa faci sa ca imi spuneai ca mereu vom fi prieteni si colegi ca acel caiet skype sal pastrez,pentru ca,da,am simtit sustinerea ta de atatea ori…ai fost mereu acolo pentru mine,si la randul meu am fost si eu pentru tine.Nu regret ca ma ajuns sa te cunosc atit de bine si nici decum nu regret ca ai ajuns sa ma cunosti in asa fel intr-un timp relative scurt…da a fost putin timpul nostru,sau poate doar a trecut repede pe langa noi pentru ca am stiut profita de fiecare data de ea.
A venit apoi si sfarsitul la care nici eu si nici tu nu ne-am asteptat.A fost poate unul dintre cele mai groaznice ruperi de prietenie pe care mi le-as putea imagina.Desi am incercat sa rezidesc peretii prieteniei noastre,si ai incercat si tu…nu am reusit deoarece daca s-a rupt firul unei prietenii si incercam sa il legam la loc ramine nodul asemenea unei schimbari de ambele parti…dar poate asa e mai bine pentru tine,pentru mine,pentru ei.Am cazut atunci amandoi in acelasi loc si ne-am ridicat apoi pe cai diferite.
Nu mai pot sa spun decat un sincer multumesc pentru tot ce a insemnat prietenia ta care spun sincer ca m-a facut mai puternic si mai curajos.M-ai invatat sa fiu direct,sa ma exprim.Ai fost singura care a reusit sa ma schimbe cu adevarat in bine.Si chiar daca o prietenie adevarata se spune ca nu se sfarseste niciodata,pot baga mina in foc ca si ceea ce s-a legat atunci intre noi a fost un adevar si nu o joaca de copii.iti spun salut si un Pa
