Blogul lui Miron

De dragul tău m-am înnorat și-am nins,
M-am recompus din nori și fulgi, iubito,
Și m-am surpat din ceruri dinadins.
Păcat de-atâta iarnă ce-ai mințit-o.
Eram un hohot infernal de fulgi,
Lavă de alb, jăratic de candoare,
Căzând pe zare în vîltori prelungi,
Blînd condamnat la moarte prin ninsoare.
Ningeam curat, ningeam conspirativ,
Ningeam în febră rece și-n neștire,
Ca un dogmatic trist și emotiv
Cu-o ultimă credință în iubire.
O, si-aprindeam mari ruguri în colind
Și imi chemam in taină făclierii
Să te păstreze pură, îmblînzind
În carnea mea, toți lupii și toți jderii.
Dar tu te-ai râs de-această iarnă-a mea
Cu fulgi naivi. Și te-ai lăsat furată
De-o iarnă de carton si mucava
Cu fulgi vopsiți, de cretă colorată.
Zăpada mea a nins in spațiu gol.
Tu surîdeai intr-o ninsoare roză;
Instincte-n blugi, un dor de staniol
Îți înfloreau în piept, ca-ntr-o hipnoză.
Ce-a fost: un vis? iluzii fără sens?
O dramă-a fost! O luptă nefirească
În care albul a pierdut imens,
Strivit de-o lege mult prea pămîntească.
Acum, nici nu mai sufar. Trist și-nvins,
Atît mai pot și-aș vrea sa-ți spun, iubito:
De dragul tău m-am înnorat și-am nins,
Păcat de-atâta iarnă ce-ai mințit-o.

autor: Arcadie Suceveanu

Apropo cei mai activi comentatori ai blogului îi puteți vedea în partea dreaptă jos a blogului,cei ce nu știu cum să adauge îmi scrie aici